^___^ Kabuki ^___^

Kabuki este una din cele trei mari stiluri de teatru japonez (împreună cu nō şi bunraku), jucată în prezent doar de actori. Durata medie a unei piese kabuki este de 5 ore (incluzând pauzele).

Originile

Începuturile şi le are în prima perioadă a secolului 17, cand era un fel de spectacol de varietăţi jucate de trupe de actori itineranţi. În perioada Genroku (1688- 1704) era deja o formă matură de exprimare teatrală, iar în perioada Edo (1688- 1868) a devenit cea mai populară formă de teatru.

Crearea stilului kabuki îi este atribuită lui Okuni, o angajată a templului Izumo, care conform unor documente împreună cu trupa sa (în marea lor majoritate femei) jucau schiţe vesele şi dansau pe albia uscată a râului Kamogawa din Kyoto încă de prin 1603.

Numele kabuki (care astăzi este o combinaţie a ideogramelor pentru cântec, dans şi artă), a fost, se pare, ales pentru că avea conotaţii sonore cu „şocant”, „neobişnuit”. Popularitatea pieselor sa datora nu în mică măsură scenelor senzuale şi erotice, ceea ce deseori ducea la bătăi între spectatori pe seama actriţelor (care practicau şi prostituţia). De aceea şogunatul Tokugawa (1603-1867) a interzis participarea femeilor la spectacolele kabuki, aşa-numitul onna kabuki în 1629. De aceea wakashu kabuki (kabuki jucat de tineri actori) devine foarte popular, dar este şi el interzis în 1652, tot datorită unor scandaluri (se pare că tinerii actorii îşi vindeau şi ei favorurile). Şogunatul a cerut ca spectacolele să fi reformate fundamental, astfel apărând yarō kabuki (kabuki jucat de bărbaţi adulţi). Aceşti actori trebuiau, printre altele, să-şi radă părul de pe frunte, ca semn că este adult.

Pe la mijlocul secolului 17 s-au construit clădiri permanente de teatru kabuki la Kyoto, Osaka şi Edo (viitorul Tokio).
În anul 1688 (când începe era Genroku), existau trei tipuri de spectacole kabuki:

jidai-mono (piese pe teme istorice)
sewa-mono (piese pe teme domestice)
shosagoto (dansuri)

Scena

În sec. 18 Shōzō Namiki (un cunoscut regizor de kabuki) a inventat scena turnantă, numită mawaributai după ce cu vreo sută de ani înainte a fost folosită pentru prima dată cortina (care totdeauna are dungi late negre, verzi şi portocalii) şi scena auxiliară hanamichi, care leagă scena principală cu mijlocul sălii, având o lungime de 16-18 m şi o lăţime de 1,5-1,8 m.

Partea din stânga a scenei (văzută din sală este partea dreaptă) se numeşte kamite şi este locul de onoare, fiind folosită de personajele principale, oaspeţi, mesageri importanţi etc.

Partea din dreapta a scenei (văzută din sală este partea stângă) se numeşte shimote şi este locul ocupat de personajele secundare, servitori etc., majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea aceasta folosind hanamichi.

Costumele

Atât costumele, perucile cât şi machiajul sunt alese potrivit rolului. Costumele din piesele pe teme istorice, jidaimono, sunt mai elegante, stilizate, aşa cum le purtau membrii nobilimii în perioada descrisă în piesă. Costumele în piesel pe teme domestice, sewamono, reflectă mai ales îmbrăcămintea purtată de populaţia perioadei Edo. Iar costumele din piesele de dans, shosagoto, sunt cele mai colorate.

Perucile diferă depinzând de vârsta personajului, statutul social, ocupaţia, perioada istorică etc.

Machiajul depinde de rol, cel mai cunoscut stil fiind kumadori, care seamănă cu o mască şi are vreo sută de variante.

Actorii

Joacă atât rolurile bărbăteşti cât şi cele femeieşti (numite onnagata).

Fiecare actor aparţine unei "familii" de actori (organizată strict ierahic), al cărei nume îl foloseşte. După mulţi ani de ucenicie, poate primi alt nume care este o recunoaştere a statutului elevat pe care l-a atins. Primirea unui nou nume are loc într-un mod festiv, solemn, ceremonia numindu-se shūmei. La ea participă multă lume, colegii de breaslă, iar personajul principal ţine o cuvântare (numită kōjō) în care le cere sprijinul celor prezenţi ca să poată purta numele nou cu demnitate. Unul dintre cele mai ilustre nume de actor kabuki este Danjurō Ichikawa, care a fost folosit pentru prima dată încă la începuturile teatrului kabuki.